Montalto, nostro bene comune.

SOR AMEDE’ E L’UFFICIALE CANADESE

User Rating:  / 1
PoorBest 

sor-amede-e-lufficiale-caSott’a lu periodo dell’occupazio’, a Mundate c’é sbarcate li soldati de tutte le razze e, tra quisti, pure quilli canadesi.

‘Nu certo Sor Amede’, persunetta rcapata che ciavì le terre, che li canadesi ere ‘vvizzu a facce scambjitti che se faci’ bbe’ a lore nen faci’ male a nisciuna. Se nen ge fusse statu ‘stu via vai de robba e ognuno se fusse tenute le cose sue, ne le sarri’ certe pijate la povera ggende che de ‘lli timbi nen ciavi’ manghe l’ ucchi pe’ piagne.

Sor Amede’ purtave a ‘n’ufficiale canadese ‘m’bu d’ove, ca’ pullastri billi e spennati, ‘m’bu de carne salata, ‘m’bu de frutta e de verdura fresca. In cambio se rpurtave a casa ‘lle cusette che pe’ colpa de la guerra nen ze truvave ppiù: le sapunette prufumate, la ciucculata, lu zucchere, lu caffé e lu tabbacche (quillu fattu a casa che le foje de randurche nen ze struzzave e nen ze struzzave).

‘Nu di dopepranze, Sor Amede’ se presendò a Mundate che ‘na cacciatora guidata da lu cundadi’.
Dendr’a ‘na canestra, ‘mmandata che ‘na cupertaccia, ci stave tanda de quella grazia de Ddio da fa ggira’ la testa pure a chi nen ze lu rebbuturave la fame. Figuremece sott’a ‘llu periodo che la fame ere sembre presende e dapertutte.

Fermò la cacciatora jò lu viale, sott’a lu palazze de Massi Mauri, lasciò de guardia lu cundadi’ e jede a tratta’ che l’ufficiale canadese.

Taccuné e Pirelli, che cunusci’ ‘llu traffico, ggirave a ‘tturne comme li muscu’ su ‘na sponga. Tra li do’ cumba’ vasto’ ‘nu sguardo pe’ rrendennese.

Mendre Pirelli, che la scusa de vede’ de lla dall’Ase n’eroplano bbumbardatu che facì lu fume per’aria, s’ere pijate lu cundadi’ su ‘na spalla e se l’ere purtatu loche a la bbalaustra. Troppe ‘nzegnave pe’ perde timbe ma ‘llu cundadi’ nen vedi’ cosa. Infatti nen gi stave proprie cosa da vede’, ma lu cundadi’ de guardia nen ze la ppijave e stave tranguillu perchè l’unica persona presende ce l’avi’ proprie loche, ‘ppiccicata a issu.

Taccuné, guardingu comme ‘nu gatte che da la caccia a lu sorge, scaricò la canestra e se la purtò via ppiù de corsa che de carriera.

Dope puchi minuti, e ggià Pirelli s’ere ‘llundanatu e che Taccuné stave a gurda’ comme se gnende fusse da lla lu piane, calò Sor Amede’ suddisfattu in cumbagnia dell’ufficiale canadase, a quell’ora ggià bbarzottu. Vicin’a lore camminave ‘n’attendende caricu de faguttilli.

Scuppiò l’ira de Ddio quande ‘llu capitano, puche spiritusu e mizzu ‘mbriacu se non tuttu, nen truvò quelle che j’ere state prumisse. C’ere misse la vocca su ‘lle bbelle cusette da magna’: pijò lu fatte pe’ ‘na frecatura, mise ma’ su la pistola e ce mangò ‘nu pile pe’ fa’ ‘na carneficina.

Sor Amede’, vista la malaparata, zumbò su la cacciatora e scappò comme ‘nu lepre. Lu cundadì angora ‘nnaspe pe’ sistemasse meje su carritte pijatu a vule.

Taccuné se frecò tutta ‘lla robba pe’ scherze e se la magnò pe’ davire che Pirelli.

Comme se nen fusse vastate, se spassò de guste che Sor Amede’ ppiù murtu che vivu, a le prese che ‘llu toro canadese ‘nferucitu.

Share

JoomSpirit